Scrisoare de la Peleş
Într-o noapte de mai a anului 1925, un ofiter din garda Regelui Ferdinand, de la Palatul Peles, scria o scrisoare unei micute prietene, exprimându-si impresiile fata de frumusetea naturii care-l inconjura, fata de familia regala si chiar fata de evenimente din viata lui personala.&nbs
mai multÎntr-o noapte de mai a anului 1925, un ofiter din garda Regelui Ferdinand, de la Palatul Peles, scria o scrisoare unei micute prietene, exprimându-si impresiile fata de frumusetea naturii care-l inconjura, fata de familia regala si chiar fata de evenimente din viata lui personala.
Dupa mai bine de un secol de la acea noapte, o prietena a editurii Alcor Edimpex a gasit în podul casei sale, într-o cutie de palarii, 20 de carti postale ilustate cu imagini din Castelul Peles, pe spatele carora ofterul care semna indescifrabil (poate Gelu, de la Eugen) scrisese acea scrisoare.
Pentru eleganta stilului si valoarea documentara a scrisorii, editura a publicat-o în original, într-un album de marimea unei carti postale, adaugând versiunile: engleza, franceza, germana, spaniola. Astfel au ajuns pâna la noi tainicele sentimente ale tânarului, care în finalul scrisorii, scria: “Doar murmurul Pelesului si al codrilor de brad asculta si duc în infinit ecoul dorurilor mele si ale zadarnicelor mele visuri…
Etichete: ,
