„Cărți pentru întreaga familie”
CONTUL MEUIntră în cont
COȘUL MEU0 produse
Caută

Edituracasa.ro - Blog

Vin „bun” și „prost” – ce înseamnă de fapt acest lucru?



Atunci când este vorba despre vin, atributele de „bun” și „prost” nu reprezintă o chestiune de morală, ci una de calitate. Sau, și mai bine, de caracter. Prețul depinde de caracter și de calitate. Dar și un vin cu preț avantajos poate fi bun.



Calitatea unui vin se poate evalua relativ simplu: se deschide sticla, se gustă vinul și se verifică dacă este bun. Din păcate, deschiderea arbitrară a sticlelor este interzisă în supermarketuri. Magazinele de specialitate au aproape întotdeauna câteva sticle deschise, din care se poate gusta.


Cum facem însă deosebirea între un vin bun și unul prost?  Vă prezentăm în continuare câteva puncte de reper, pentru a nu vă necăji ulterior.


Culoarea. Faptul că un vin alb este deschis la culoare și luminos sau galben-auriu spune ceva doar despre vârsta sau tipul vinului, nicidecum despre calitatea acestuia. Important este ca vinul să fie limpede. Vinul nu trebuie să fie tulbure și nu are voie să aibă depuneri, cu excepția tartrului. La fel stau lucrurile şi în cazul vinurilor roșii. Este indiferent dacă se prezintă având o culoare roșu căpșuniu-deschis sau roșu rubiniu de nepătruns. Singura restricţie este să nu conțină particule în suspensie; acestea ar constitui un indiciu referitor la faptul că vinul nu este stabil din punct de vedere microbiologic. La vinurile roșii mai vechi se tolerează să aibă depunere.


Mirosul. Un vin prost se poate recunoaște deja după miros – are iz de sulf, de ouă stricate, de grajd de vaci sau un miros înțepător de oțet. Absența acestor mirosuri nu înseamnă însă că este vorba sigur despre un vin bun. Un vin bun – cel puțin când este tânăr – trebuie să prezinte o anumită prospețime a buchetului, indiferent dacă e floral, fructat sau balsamic.



Textura. Numim textură senzația pe care o provoacă vinul în gură. Pe lângă gust, vinul este perceput corporal ca fiind catifelat și moale, dur și astringent, dens sau lejer, cremos, ferm sau gras. Un semn rău este doar atunci când vinul este dur și în același timp subțire, în acest caz lipsindu-i textura.


Gustul. Fiecare soi de viță-de-vie și fiecare sol îi conferă vinului un alt gust. Important pentru gust este echilibrul – între dulceața fructată și aciditate, între extract și alcool, între corp și tanin (la vinurile roșii).


Gustul remanent. Un vin bun este întotdeauna mai intens. Chiar și după înghițire persistă mult timp în cerul gurii.


Caracterul. Caracter înseamnă faptul că vinul prezintă particularități anume, are colțuri și muchii, este inconfundabil.


Cum se poate recunoaște un astfel de vin? De cele mai multe ori, din faptul că nu place tuturor.


Textul de mai sus face parte din cartea ,,Vinul - de la strugure în pahar'', un volum de colecție inclus în oferta lunii octombrie, având o reducere de 50%.





Înapoi

Newsletter